Epidemiologia enterobiozei, Enterobius vermicularis larva, Enterobius vermicularis (oxiurii) Epidemiologia enterobiozei
Pentru anchilostomidoză sunt corecte afirmaţiile: e o geohelmintiază; necataroza — e o variantă a anchilostomidozei; infectarea omului are loc prin contactul lui cu solul şi iarba, contaminate cu larve; e o zooantroponoză; Pentru anchilostomidoză sunt epidemiologia enterobiozei afirmaţiile: e o biohelmintiază; anchilostomidoza include două variante de helmintiaze: anchilostomoza şi necataroza; sursa de infecţii epidemiologia enterobiozei omul bolnav; omul bolnav nu prezintă pericol pentru cei din jur ; sursa de infecţii sunt animalele domestice.
Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile: omul reprezintă impas biologic pentru parazit; Trichinella spiralis este foarte rezistent în mediul epidemiologia enterobiozei şi la acţiunea hpv warts relief înalte; sursă de invazie pentru trichineloză pot servi atât animalele domestice,cât şi cele sinantrope şi xenantrope; mecanismul de transmitere se realizează epidemiologia enterobiozei vectori hematofagi; tratamentul sursei de infecţie este foarte eficient cu preparate antiparazitare.
Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile: este caracteristică focalitatea naturală; durata minimă de realizare a ciclului de dezvoltare este de o lună; măsurile epidemiologia enterobiozei profilaxie de bază sunt direcţionate asupra sursei de agenţi patogeni; cu scop de diagnostic se aplică următoarele metode: trichineloscopia, RFC, RIHA; dehelmintizarea în masă nu se utilizează pentru combaterea trichinelozei.
Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile: face parte din grupul de biohelmintiaze; sursă de infestare este omul; factorul de transmitere este peştele neprelucrat termic; perioada de incubaţie este de 1—3 săptămâni; principala măsură de profilaxie a răspândirii difilobotriozei este exterminarea câinilor şi pisicilor vagabonzi. Măsuri eficace în profilaxia enterobiozei sunt: prelucrarea cu uncrop a nisipierelor; dezinfectarea lenjeriei.